Traduceri autorizate › Emigrare în Statele Unite ale Americii

Traduceri autorizate pentru dosarul de emigrare în SUA

Dosarul american cere engleză la fiecare pas: petiția depusă la USCIS, formularele completate în CEAC, actele trimise la o universitate sau la o autoritate profesională. Traducem, din română în engleză, piesele care compun dosarul — stare civilă, diplome și situații școlare, adeverințe de muncă, cazier — însoțite de certificarea cerută de legea americană: o traducere completă și exactă, semnată de un traducător care își declară competența. Un act tipizat se tarifează cu 18 lei pe pagină, iar legalizarea notarială, cerută doar de instituțiile care primesc actul, cu 61 lei pe document.

Traducere

Traducere autorizată pentru dosarul american

de la 18 lei/ pagină

Din română în engleză, cu certificare pe fiecare traducere

  • Stare civilă, cazier, diplome, acte de identitate: 18 lei/pagină
  • Adeverințe de muncă, situații școlare, documente redactate liber: 30 lei/pagină
  • Pagina standard are 2000 de caractere cu spații; fiecare act se taxează de la o pagină
  • Certificare în engleză conform 8 CFR 103.2(b)(3), cu declarația de competență a traducătorului
  • Ștampilă și încheiere de traducere pe fiecare pagină, în original
Legalizare

Legalizare notarială; apostila, doar la cerere

61 lei/ document

Apostila are tarif separat, plătit instituției emitente

  • Legalizarea notarială a traducerii: 61 lei/document, primul exemplar
  • Exemplarele următoare din același act: 12 lei bucata
  • Doar taxele notariale; biroul nu adaugă comision
  • USCIS și ambasada nu cer legalizare — o cer universitățile, autoritățile profesionale, băncile
  • Apostilă la prefectură pentru actele de stare civilă și cazier
  • Apostilă la Camera Notarilor Publici pentru acte notariale și traduceri legalizate

Ce cere USCIS de la un act tradus

Regula stă într-un singur alineat de regulament, 8 CFR 103.2(b)(3): orice document într-o altă limbă depus la Serviciul de Cetățenie și Imigrare al Statelor Unite ale Americii trebuie însoțit de o traducere integrală în engleză, pe care traducătorul a certificat-o ca fiind completă și exactă, plus certificarea că are competența de a traduce din limba respectivă în engleză. Nu există formular oficial pentru asta și nu există o autoritate care să „autorizeze” traducători pentru America: există doar cele trei cerințe — integrală, exactă, cu competență declarată.

În practică, certificarea este un text în engleză, tipărit pe ultima pagină a traducerii, semnat și ștampilat, care spune cine e traducătorul, nr. autorizației, limbile pentru care este autorizat și conformitatea traducerii cu actul original. La noi, lângă ștampila traducătorului autorizat de Ministerul Justiției, fiecare traducere poartă această declarație. Fără ea, traducerea poate fi impecabilă și tot se întoarce: sunt decizii în care cererea a fost respinsă nu pentru că traducerea ar fi fost greșită, ci pentru că traducătorul nu a declarat și competența, doar exactitatea.

„Integrală” are un înțeles concret. Se traduce tot ce apare pe act: antetul emitentului, ștampila rotundă, însemnările de mână de pe margine, nota de pe spate, dacă acolo s-a pus o ștampilă. O traducere care sare peste rubricile goale, peste ștampila primăriei sau peste rândul scris cu pixul nu este integrală. „Exactă” înseamnă că numele, datele și denumirile instituțiilor se scriu așa cum apar în act în toate documentele dosarului.

Două lucruri se cer des și nu sunt cerute de regulament. Primul este notarizarea: USCIS nu cere traducerea legalizată la notar, iar notarul nu verifică exactitatea unei traduceri, ci doar o semnătură. Al doilea este acreditarea traducătorului: nu se cere o certificare americană anume, se cere ca traducătorul să declare că are competența. O traducere automată nu poate ține locul uneia certificate, pentru că nu are cine să semneze pentru ea.

Ce înseamnă pentru un dosar depus din România. USCIS primește și o traducere făcută aici, de un traducător autorizat de Ministerul Justiției, dacă poartă certificarea din regulament. Textul regulii: 8 CFR 103.2 pe ecfr.gov.

Actele care intră de obicei în dosarul american

Lista nu vine de la o instituție: este ce vedem în dosarele care trec pe la birou. Un dosar de reunificare a familiei nu seamănă cu unul de angajare pe calificare și nici cu unul de Diversity Visa, dar toate se sprijină pe aceleași acte românești, emise de aceleași registre.

  • Identitate — pagina de pașaport cu datele (are de obicei și engleză), cartea de identitate, permisul de conducere, certificatul de schimbare a numelui, livretul militar.
  • Stare civilă — certificatul de naștere, inclusiv cele emise de Sfatul Popular, cu ortografia de dinainte de 1993, certificatul de căsătorie, hotărârea de divorț cu mențiunea că este definitivă, certificatul de deces.
  • Studii — diploma de licență, de master sau de doctorat, foaia matricolă cu notele pe materii, anexa la diplomă, programa analitică. Sunt exact piesele cerute de evaluarea de credite (WES, ECE) sau de autoritatea profesională care recunoaște diploma.
  • Muncă — contractul de muncă, adeverința de vechime, fișa de post, scrisoarea de recomandare, fluturașii de salariu. La categoriile bazate pe calificare, scrisorile de la angajatori cântăresc greu.
  • Cazier — cazierul judiciar de la poliția județeană, plus cazierele țărilor în care ai stat cel puțin un an după împlinirea vârstei de 16 ani.
  • Financiar — extrase de cont, evaluări de bunuri, acte de proprietate, dovada fondurilor pentru investiție sau pentru studii.
  • Juridic — hotărâri judecătorești, procuri, acte de adopție și documente de custodie, dacă în dosar există un copil.
  • Profesional — atestate de calificare, adeverințe de la ordinele profesionale, diplome de specializare, dovada înregistrării.
Steagul Statelor Unite ale Americii, un portret stilizat al Statuii Libertății și, în fundal, diplome românești de licență și de master, lângă un certificat cu chenar verde
Diploma de licență, diploma de master, certificatul de studii: actele care pleacă cel mai des spre evaluarea de credite și apoi spre dosarul american. Toate se traduc din română în engleză.

Nu trebuie să vii la sediu. O poză dreaptă, cu toată fila în cadru, e suficientă pentru numărarea paginilor și pentru un cost ferm.

Aceeași regulă pentru fiecare pagină. Antetul, ștampila și însemnările de mână fac parte din document și se traduc.

Ce se traduce și ce nu, la interviul de la București

Aici este partea care surprinde aproape pe toată lumea. Ambasada Statelor Unite ale Americii la București cere traducere doar pentru documentele care nu sunt nici în engleză, nici în română: actele românești se prezintă la interviu așa cum sunt, cu originalul și cu o fotocopie. Regula este publicată în instrucțiunile ambasadei pentru interviul de imigrare și se repetă în pașii de colectare a documentelor de pe site-ul Departamentului de Stat.

La etapa de dinainte, însă, situația se schimbă. Petiția — I-130 pentru familie, I-140 pentru angajator — se depune la USCIS împreună cu actele care dovedesc relația sau calificarea, iar regulamentul 8 CFR 103.2(b)(3) nu are o excepție pentru limba română. Certificatul de căsătorie care dovedește relația are nevoie de traducere certificată încă din prima zi. De aceea, pentru majoritatea dosarelor, traducerea se face oricum: doar că la petiție, nu la interviu.

Surse oficiale: instrucțiunile pentru interviu ale Ambasadei de la București, pasul de colectare a documentelor civile de pe travel.state.gov și regulamentul 8 CFR 103.2(b)(3).

Dosarul, de la petiție la viză: șapte etape

Ordinea de mai jos urmează cerințele reale ale dosarului, iar fiecare etapă aduce alte acte. Unele dosare încep cu starea civilă, altele cu diplomele, dar niciunul nu se poate depune fără ele.

  1. Se depune petiția. I-130 pentru rude, I-140 pentru angajator, I-360 pentru cazurile speciale. Traducerile se atașează aici; un act netradus oprește dosarul înainte să ajungă la cineva care să îl poată citi.
  2. Aprobată petiția, dosarul pleacă la National Visa Center. NVC deschide cazul, cere actele de stare civilă pentru fiecare membru al familiei și verifică ce lipsește. Pe traseul Diversity Visa, între timp, corespondența ține de Kentucky Consular Center.
  3. Se plătesc taxele și se completează DS-260. Cererea de viză de imigrant se completează online, în CEAC. Taxa de procesare este de 325 de dolari pentru imigrarea pe bază de familie, 345 pentru cea bazată pe angajare și 205 pentru celelalte categorii; la Diversity Visa, 330 de dolari de persoană.
  4. Se depune declarația de sprijin financiar. Sponsorul american completează formularul I-864 (affidavit of support), cu declarațiile fiscale și dovada venitului. Când dosarul este verificat în Statele Unite ale Americii, se plătește și taxa de 120 de dolari.
  5. Se încarcă documentele de stare civilă în CEAC. Scanări color, ambele fețe dacă există ștampile pe verso, iar traducerea se încarcă în același fișier cu originalul: un fișier pe document, nu o arhivă cu tot dosarul.
  6. Se face vizita medicală. La un medic agreat de ambasadă, cu vaccinările la zi. Rezultatul se predă sigilat și nu se deschide; el ajunge direct la ofițerul consular.
  7. Urmează interviul și, după aprobare, plecarea. Interviul are loc la Ambasada din București, bulevardul doctor Liviu Librescu nr. 4-6, cu originalele. După aprobare se plătește online taxa de imigrare către USCIS, înainte de plecare, iar permisul de rezidență sosește prin poștă la adresa din Statele Unite ale Americii.

La Diversity Visa, care e o loterie și nu o petiție, traseul e mai scurt, dar termenul e mai dur: din programul DV-2024 nu se mai trimit documente în avans la Kentucky Consular Center, se depune doar DS-260, iar originalele se prezintă la interviu. Ambasadele Statelor Unite ale Americii emit vizele doar până la 30 septembrie a anului fiscal, fără excepție, deci un act care sosește în octombrie nu mai folosește la nimic.

Surse oficiale: taxele consulare, documentele pentru Diversity Visa și CEAC.

Cine are dreptul să îți poarte dosarul

În Statele Unite ale Americii, reprezentarea într-un dosar de imigrare este rezervată câtorva categorii: un avocat membru al baroului unui stat american, în exercitarea profesiei, un reprezentant acreditat de Departamentul Justiției care lucrează pentru o organizație recunoscută sau, în afara Statelor Unite ale Americii, un avocat străin licențiat în țara lui.

Când cineva te reprezintă, depune formularul G-28 împreună cu cererea ta, iar tu îl semnezi ca să îți dai acordul. Un avocat străin poate depune formularul G-28I, dar numai pentru proceduri care se desfășoară în afara Statelor Unite ale Americii. O firmă din România care completează formulare nu capătă prin asta statut de reprezentant și nu poate semna un G-28: poate cel mult să îți pregătească dosarul, iar răspunderea pentru ce scrie în el rămâne a ta.

Termenul de „notario público” merită o propoziție separată, pentru că a stricat multe dosare. În multe țări, notarul este un jurist cu atribuții largi; în Statele Unite ale Americii, notarul public doar asistă o semnătură și nu poate da consultanță juridică. Cine promite că „rezolvă” dosarul pentru o sumă fixă, fără să fie avocat sau reprezentant acreditat, îți ia banii. Formularele sunt gratuite pe site-ul USCIS; se plătește doar taxa de depunere, niciodată formularul.

Verificarea se face în trei locuri: baroul statului, pentru avocat; lista organizațiilor recunoscute și a reprezentanților acreditați, pentru reprezentant; lista practicienilor sancționați, pentru oricine îți cere bani. Și nimeni — avocat, firmă sau consultant — nu poate garanta o viză ori un termen: decizia aparține ofițerului consular, iar la petiție, USCIS. Linkuri: cine poate reprezenta un solicitant (USCIS) și registrul EOIR.

Traducere, legalizare, apostilă: trei lucruri diferite

Traducerea autorizată poartă semnătura și ștampila unui traducător autorizat de Ministerul Justiției, alături de încheierea de traducere; la dosarul american se adaugă certificarea în engleză cerută de USCIS. Legalizarea notarială adaugă certificarea semnăturii traducătorului de către notar. Apostila este operațiunea prin care un document public românesc devine utilizabil într-un alt stat.

Pentru dosarul de imigrare, USCIS și ambasada cer traducerea, nu legalizarea și nu apostila. Legalizarea apare la universități, la autoritățile profesionale care echivalează diploma, la bănci și la unele autorități locale, iar apostila la documentele publice cerute de aceste instituții. Întreabă instituția ce formă cere, înainte de a plăti ceva preventiv: unele acceptă actul și fără apostilă.

Statele Unite ale Americii sunt parte la Convenția de la Haga privind apostila, în vigoare pentru ele din 15 octombrie 1981, deci un act românesc destinat lor primește apostilă, nu legalizare consulară. Starea civilă și cazierul se apostilează la orice prefectură; actele notariale și traducerile legalizate, la Camera Notarilor Publici. La cerere ne ocupăm și de apostilă; altfel, îți spunem exact ce să ceri și unde.

Birouri din România sau agenții din Statele Unite ale Americii

Agențiile americane publică tarife de 23,75–25 de dolari pe pagină pentru o traducere certificată, cu livrare în 24 de ore. „Pagina” lor înseamnă însă 250–500 de cuvinte, după firmă, iar un certificat de naștere are în jur de 400. Aici, un act tipizat se tarifează cu 18 lei pe pagină, iar pentru documente netipizate pagina noastră are 2000 de caractere cu spații, cu minimum o pagină pe document.

Diferența de preț nu spune nimic despre calitate: este aceeași pagină tradusă, vândută pe două piețe.

Dacă ești deja în Statele Unite ale Americii și actele trebuie predate unei universități sau unei autorități profesionale, o agenție locală poate fi mai comodă. Dacă dosarul se depune de la București, traducerea făcută aici este acceptată de USCIS, cu condiția să poarte certificarea și datele traducătorului în engleză. Spune-ne unde depui dosarul și îți răspundem din primul mesaj, ca să nu plătești de două ori același act.

Ce facem noi și ce rămâne de făcut cu un avocat

Traducem dosarul

Engleză, de la acte tipizate la documente scrise liber, fiecare cu certificarea din 8 CFR 103.2(b)(3).

Pregătim fișierele pentru CEAC

Un PDF pe document, cu traducerea și originalul scanat împreună, pagini orientate corect, numele scris la fel în tot dosarul.

Legalizăm, la cerere

Semnătura traducătorului, certificată de notar: 61 lei; exemplarul al doilea, 12 lei; apostila, prin prefectură sau Camera Notarilor.

Nu dăm consultanță de imigrare

Nu punem semnătura pe formulare, nu garantăm termene și nu înlocuim un avocat. Formularele se completează de tine, cu ei sau singur.

Întrebări frecvente despre traducerile pentru Statele Unite ale Americii

Trebuie legalizată la notar traducerea pentru USCIS?

Nu. Regulamentul cere certificarea traducătorului, nu a notarului: traducerea să fie completă și exactă, iar traducătorul să declare că are competența de a traduce. Notarul certifică o semnătură și nu verifică exactitatea traducerii. Notarul intră în joc doar când actul merge și la o universitate, la o autoritate profesională sau la o bancă; atunci legalizarea costă 61 lei pe document.

Trebuie un traducător acreditat ATA sau autorizat în Statele Unite ale Americii?

Nu. USCIS nu impune o acreditare anume și nu cere ca traducerea să fie făcută în Statele Unite ale Americii; cere certificarea din 8 CFR 103.2(b)(3), cu numele, semnătura și adresa traducătorului. Acreditarea ATA este o garanție comercială a agențiilor americane, nu o cerință de depunere.

Actele mele în română trebuie traduse pentru interviul de la București?

Pentru interviu, ambasada cere traducere doar pentru documentele care nu sunt nici în engleză, nici în română. Pentru petiția depusă la USCIS, însă, orice act românesc are nevoie de traducere certificată, fără excepție. În majoritatea dosarelor, traducerea se face deci la început, la petiție, nu la final.

Traduceți și pentru Diversity Visa?

Da: stare civilă, cazier, diplome, livret militar, acte de custodie. Din programul DV-2024 nu se mai trimit documente în avans la Kentucky Consular Center; se depune DS-260, iar originalele și traducerile se prezintă la interviu. Viza trebuie emisă până la 30 septembrie a anului fiscal, deci termenul de traducere contează.

Cât costă și cât durează traducerea unui dosar?

Un act tipizat se tarifează cu 18 lei pe pagină, iar un document scris liber cu 30 lei pe pagină; pagina are 2000 de caractere cu spații. Majoritatea dosarelor au 12–30 de pagini și se predau în 2–4 zile lucrătoare. Pentru termen mai scurt, regimul urgent adaugă 50%.

Îmi trebuie apostilă pentru Statele Unite ale Americii?

Nu pentru dosarul de imigrare. Apostila se cere pentru documente publice folosite la universități, la autorități profesionale sau la autorități locale americane. Statele Unite ale Americii sunt parte la Convenția de la Haga privind apostila, în vigoare pentru ele din 15 octombrie 1981, deci apostila românească este recunoscută acolo. Dacă îți trebuie, o scoatem noi, de la instituția care are competența pe tipul de act.

Am un certificat vechi, scris de mână, cu altă ortografie a numelui. Se poate traduce?

Da, cu o fotografie bună, luminată lateral. Când o cifră nu se citește, cerem altă poză sau o copie eliberată de registratură. Nu inventăm date lipsă: o traducere care ghicește o dată întoarce dosarul de la USCIS și pierzi săptămâni. Transliterăm consecvent — ă cu a, ș cu s, ț cu t — și păstrăm în traducere o notă despre forma din original.

Cere o ofertă pentru dosarul tău american

O poză cu actele e suficientă pentru început: primești numărul de pagini, costul și termenul, în aceeași zi lucrătoare, între 9:00 și 18:00.

WhatsApp 0745.471.452 0762.639.167 Contact