Traduceri romana engleza

PRETURI INCEPAND DE LA 14 LEI/PAG. VEZI TARIFELE

Istorie:
Engleza este o limba anglo-friziana. Popoare vorbitoare de limbi germanice din nord-vestul Germaniei (angli si saxoni), si din Iutlanda (iutii) au invadat ceea ce astazi este partea de est a Angliei, în jurul secolului V d.Hr.. Înca se dezbate daca vechea engleza s-a raspândit prin dispersarea vechii populatii, sau daca celtii nativi au adoptat gradual limba si cultura clasei dominante, nefiind exclusa nici o combinatie a acestor doua procese.

Indiferent de origini, aceste dialecte germanice s-au unit pâna la un punct (înca mai ramasesera variatiuni geografice) si au format ceea ce astazi se numeste vechea engleza. Vechea engleza se aseamana cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei si Olandei de astazi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta si-a pastrat o structura sintetica mai degraba apropiata de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând conventiile saxonei de vest, în timp ce engleza orala a devenit din ce în ce mai analitica în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor, si bazându-se mai mult pe prepozitii si ordine fixa a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era pâna la un punct redactata cu variatiunile dialectale orale aproape intacte, dupa ce vechea engleza si-a pierdut statutul de limba literara a nobilimii. Se afirma ca dezvoltarea timpurie a limbii a fost influentata de substratul celt. Mai târziu, a fost influentata de limba nord-germanica înrudita nordica veche, vorbita de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord si est, ajungând pâna la Londra, în regiunea cunoscuta ca „Danelaw”.

Cucerirea Angliei de catre normanzi, în 1066, a influentat profund evolutia limbii. Timp de aproximativ 300 de ani dupa cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limba apropiata de Franceza Veche, ca limba oficiala la Curte, în drept si administratie. Un numar foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale si administrative, dar si în cuvinte din vocabularul de baza, precum „mutton” (carne de miel) sau „beef” (carne de vita). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latina sau greaca, lasând un vocabular paralel care a ajuns pâna în zilele noastre. Influenta normanda a dat nastere la ceea ce azi se cheama Engleza de Mijloc.

De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformata de „marea rocada a vocalelor”, de raspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administratie si în viata academica, si de efectul uniformizator al imprimarii. Engleza moderna timpurie dateaza din perioada elizabetana.