Traduceri autorizate › Emigrare în Noua Zeelandă

Traduceri autorizate pentru dosarul de emigrare în Noua Zeelandă

Un dosar pentru Noua Zeelandă se joacă pe două terenuri, nu pe unul. La NZQA, unde diploma românească trebuie evaluată ca să valoreze puncte, iar evaluarea pornește doar dacă fiecare act e scanat integral și tradus. Și la Immigration New Zealand, unde orice document care nu e în engleză se depune cu traducere certificată, lângă original. Traducem din română în engleză actele care trec prin amândouă, cu declarația de certificare cerută de instrucțiunea A13.5, începând de la 18 lei pe pagină. Legalizarea notarială, pe care INZ nu o solicită, costă 61 lei pe document.

Traducere

Traducere autorizată pentru dosarul de emigrare în Noua Zeelandă

de la 18 lei/ pagină

Versiune engleză certificată conform A13.5, document cu document

  • 18 lei/pagină pentru actele tipizate: certificat de naștere, cazier, diplomă, buletin
  • 30 lei/pagină pentru actele scrise liber: adeverințe, situații școlare, scrisori de recomandare
  • Pagina înseamnă 2.000 de caractere cu spații, iar fiecare act pornește de la o pagină
  • Certificarea în engleză cerută de A13.5, cu numele și datele de contact ale traducătorului
  • Ștampila traducătorului autorizat de Ministerul Justiției, aplicată în original pe act
Legalizare

Legalizare notarială, doar dacă ți-o cere instituția

61 lei/ document

Apostila se plătește separat, instituției care o emite

  • 61 lei/document pentru legalizarea notarială, la primul exemplar
  • 12 lei pentru fiecare exemplar suplimentar al aceluiași document
  • Fără comision de birou; rămâne doar onorariul notarului
  • Nu e cerută de Immigration New Zealand, ci de universități, bănci și angajatori
  • Apostilă de la prefectură, pentru certificatele de stare civilă și cazier
  • Apostilă de la Camera Notarilor Publici, pentru actele notariale și traducerile legalizate

Ce înseamnă „traducere certificată” pentru Immigration New Zealand

Definiția nu stă într-un formular, ci în instrucțiunile de imigrare, la A13.5, în forma aplicabilă din 26 mai 2025. Pentru o cerere de rezidență, fiecare document care nu e scris în engleză se depune cu traducere certificată. Pentru vizele temporare, certificarea e obligatorie doar pentru cazier și pentru certificatul medical; la celelalte acte, ofițerul o poate cere, iar dacă o cere, procedura se oprește până sosește.

Traducerea nu poate fi făcută de solicitant, de o rudă a lui sau de consilierul care îi asistă cererea. Originalul ori copia certificată a documentului însoțește traducerea, fiindcă textul se verifică pe act. Traducerea e plătită de solicitant, e certificată ca traducere corectă de o persoană care cunoaște ambele limbi și are competență în traducere, poartă ștampila sau semnătura traducătorului ori a firmei.

Cine poate semna: serviciul de traduceri al Department of Internal Affairs, persoane respectate din comunitate despre care se știe că traduc corect, ambasadele și înaltele comisariate, cu ștampila lor, și orice altă firmă privată sau oficială de traduceri. Niciuna nu are nevoie de o acreditare specială de la INZ, pentru că o asemenea acreditare nu există: nu găsești un „traducător aprobat” într-un registru al imigrării, așa cum găsești traducători autorizați în lista Ministerului Justiției din România. Ce se verifică e documentul, nu ștampila.

Un lucru s-a schimbat în 2025 și puțini îl știu. Pentru viza de vizitator, traducerea nu mai trebuie certificată: trebuie doar să spună, în engleză, cine a tradus — nume complet, adresă, telefon și studii ori experiență care îl fac bun cunoscător al ambelor limbi. Dacă lipsește oricare dintre aceste date, cererea poate fi refuzată. Cazierul și certificatul medical rămân exceptate de la această relaxare și se traduc certificat, indiferent de tipul vizei.

Copie certificată nu e traducere certificată. În Noua Zeelandă, copia certificată e confirmată de un Justice of the Peace, de un avocat sau de un notar public, iar pentru depunerea online, la A13.1, sunt acceptate și copii lizibile. Traducerea certificată e altceva: e textul care răspunde de conținutul actului.

Surse oficiale: instrucțiunea A13.5 Translations, pagina INZ despre traduceri în engleză și VisaPak 626 despre schimbarea din 26 mai 2025.

Actele care ajung de obicei la traducere

Immigration New Zealand nu publică o listă de acte românești, pentru că nu are de ce: cerința e pe document, nu pe țară. Lista de mai jos urmează ordinea în care apar actele într-un dosar real, de la identitate la dovezile profesionale, așa cum le cere o rută de muncă sau una de rezidență.

  • Identitate — pașaportul, buletinul, permisul auto, documentul prin care ți-ai schimbat numele. Permisul românesc se traduce de obicei separat, pentru perioada în care conduci cu el în Noua Zeelandă și pentru conversia la permisul local, iar NZTA și agențiile de închirieri îl cer în engleză.
  • Stare civilă — certificatul de naștere, chiar și cele tipărite înainte de 1993, cu ortografia vremii; certificatul de căsătorie; hotărârea de divorț, dacă poartă mențiunea că a rămas definitivă; certificatul de deces. La vizele pe bază de parteneriat li se adaugă dovezile de conviețuire din ultimele 12 luni: contracte de chirie, facturi, conturi comune.
  • Studii — diploma (licență, master ori doctorat), foaia matricolă și suplimentul. Pentru NZQA contează pachetul întreg, nu doar coperta diplomei: fără note pe materii și fără credite, evaluarea nu poate compara programul cu nivelul din Noua Zeelandă.
  • Muncă — contractul de muncă, adeverința de vechime, fișa postului, fluturașii de salariu. Immigration New Zealand le citește ca dovadă a experienței declarate în expresia de interes și ca sprijin pentru punctele de experiență.
  • Cazier — certificatul de cazier judiciar eliberat de Inspectoratul General al Poliției Române. Trebuie să aibă sub șase luni la data depunerii, deci se scoate înainte de traducere, nu invers.
  • Medical — certificatul medical și radiografia toracică se fac la un medic aprobat de INZ și ajung de obicei direct în engleză. Se traduc documentele medicale românești care le însoțesc: scrisori de la medicul curant, investigații, rețete pentru tratament continuu.
  • Financiar — extrase de cont pe șase luni, adeverință de venit, dovada economiilor. La viza de vizitator, INZ scrie explicit că dovezile de fonduri se traduc integral: un extras tradus pe jumătate, cu totalul rotunjit, se întoarce la solicitant.
  • Profesional și juridic — atestatele și autorizațiile de practică, adeverințele de la ordinele profesionale, hotărârile judecătorești, procurile. Meseriile reglementate în Noua Zeelandă — cadre didactice, asistenți medicali, contabili — cer traducerea actelor la consiliul care dă înregistrarea, nu doar la imigrare.
Diplome românești de licență și de master și un certificat de studii, lângă drapelul Noii Zeelande
Documentele care deschid un dosar pentru Noua Zeelandă: certificatul de studii, licența și masterul. Se traduc integral, cu note, credite și ștampile, înainte de a fi încărcate la NZQA.

Fotografiile sunt suficiente. Prețul se calculează pe o poză clară a fiecărei file — dreaptă, întreagă, fără umbre — și ți-l comunicăm înainte să începem, ca să nu apară costuri la final.

Se traduce și ce nu e tipărit. Ștampila umedă, însemnarea de mână de pe margine, nota de pe verso și codul de verificare al actului fac parte din document și se trec în traducere.

Diploma, foaia matricolă și NZQA: unde se opresc dosarele

Ca să revendici puncte pentru studii, diploma străină trebuie să existe pe New Zealand Qualifications and Credentials Framework la un nivel anume. Dacă nu e pe lista calificărilor scutite de evaluare, drumul trece prin NZQA, cu un International Qualification Assessment: un raport electronic care spune la ce nivel și la ce tip de calificare din Noua Zeelandă corespunde diploma ta. Licența românească evaluată la nivel 7 valorează 4 puncte, masterul 5, doctoratul 6, iar diferența până la pragul de șase puncte se poate acoperi cu experiență de muncă în Noua Zeelandă.

Evaluarea costă 445 de dolari neozeelandezi pentru o singură calificare. Dacă vrei și raportul pentru o ocupație de pe lista deficitelor de competențe, pachetul urcă la 610, iar pentru o diplomă obținută înainte de 1998 se adaugă 275 de dolari, fiindcă documentele vechi cer mai mult timp de verificare. NZQA a anunțat că tarifele se schimbă de la 1 ianuarie 2027, deci se confirmă pe pagina lor în ziua plății.

Partea care produce amânări nu e taxa, ci dosarul. NZQA acceptă doar scanări color ale originalelor, integral, cu margini, colțuri, ștampile și coduri vizibile; copiile alb-negru și fișierele tăiate se resping. Pentru fiecare document care nu e în engleză cere traducere de la un serviciu oficial recunoscut. Verificarea autenticității e un pas separat: fie link de verificare de la universitate, fie e-mail direct de la secretariatul acesteia către NZQA, fie raportul WES Global Records Verification.

De aici vine sfatul practic pe care îl dăm la fiecare dosar pentru Noua Zeelandă: traducerea se comandă înainte de a deschide aplicația la NZQA, nu după. Odată depusă, aplicația cere documentele lipsă în 15 zile lucrătoare, iar dacă termenul trece, se anulează și taxa nu se returnează. O diplomă tradusă în grabă, fără foaia matricolă, costă mai mult decât o evaluare completă de la început.

NZQA nu evaluează experiența de muncă. Scrisorile de la angajatori nu au ce căuta în dosarul de evaluare; ele merg la Immigration New Zealand, care le citește pentru punctele de experiență și pentru verificarea postului.

Surse oficiale: tarifele NZQA pentru IQA, condițiile pentru documente și punctele pentru calificări din pagina SMC.

Dosarul pentru Noua Zeelandă, în șapte etape

Ordinea de mai jos urmează ruta cea mai des întâlnită: un angajator acreditat, apoi rezidența prin Skilled Migrant Category. Primele două etape le face firma care te angajează; restul se împart între tine și biroul de traduceri.

  1. Angajatorul se acreditează. Aproape toate rutele de muncă pornesc de la o firmă acreditată de Immigration New Zealand: 775 de dolari pentru acreditarea standard, 1.280 pentru volum mare, 4.060 pentru munca în regim triangular. Costul îl suportă angajatorul și nu poate fi trecut pe seama angajatului.
  2. Trecerea controlului postului. Pentru fiecare rol, angajatorul depune un Job Check de 735 de dolari, care verifică salariul la rata pieței, norma de minimum 30 de ore pe săptămână și anunțul de recrutare. La rolurile de nivel 4 și 5 se cere și dialog cu Work and Income înainte de a angaja din străinătate.
  3. Viza de muncă și actele ei. Cererea de Accredited Employer Work Visa costă de la 1.540 de dolari și se depune cu tokenul primit după Job Check. Aici intră primele traduceri: pașaport, acte de stare civilă, diplomă dacă postul cere studii, adeverințe de la angajatorii anteriori.
  4. Diploma la NZQA, dacă e nevoie de puncte. Evaluarea se face în paralel cu munca în Noua Zeelandă, nu înainte de plecare, dacă nu ai nevoie de ea pentru viză. Pentru rezidență însă, raportul trebuie să existe la data cererii, iar el se construiește pe scanări color și pe traduceri complete.
  5. Cazierul și certificatul medical. De la 17 ani, cazierul se cere din țara de cetățenie și din orice țară în care ai locuit 12 luni sau mai mult în ultimii 10 ani; la vizele temporare, din țările în care ai stat cinci ani de la împlinirea vârstei de 17. Ambele documente trebuie să aibă sub șase luni la depunere, deci traducerea se comandă imediat după ce le primești.
  6. Expresia de interes și cererea de rezidență. Skilled Migrant Category cere șase puncte — din calificare, din venit sau din înregistrare ocupațională, plus maximum trei din experiență de muncă în Noua Zeelandă — vârsta de cel mult 55 de ani și un post cu normă întreagă la un angajator acreditat. Expresia de interes e gratuită; cererea de rezidență costă 6.450 de dolari, din care 2.880 taxa și 3.570 contribuția pentru imigrare.
  7. Engleza și sosirea. Nivelul de engleză se dovedește cu un test aprobat de INZ, iar rezultatul nu poate fi mai vechi de doi ani la depunere — sau de cinci ani, dacă revendici o înregistrare ocupațională care aduce puncte. Partenerul și copiii incluși în cerere pot avea nevoie de cursuri de engleză plătite în avans, dacă nu ating pragul.

Surse oficiale: pagina Skilled Migrant Category, cine are nevoie de cazier și ghidul de tarife INZ 1028, ediția mai 2026.

Cine poate să îți dea sfaturi pentru Noua Zeelandă

Legea care reglementează consilierea de imigrare în Noua Zeelandă e Immigration Advisers Licensing Act 2007, iar ea are un efect pe care puțini români îl bănuiesc: se aplică și în afara țării. Orice persoană care dă sfaturi de imigrare pentru Noua Zeelandă — folosind sau pretinzând că folosește cunoștințe despre imigrare pentru a îndruma, asista sau reprezenta pe cineva — trebuie să fie licențiată de Immigration Advisers Authority, fie că stă în Auckland, fie că stă în București.

Licența e individuală, nu a firmei. Se acordă pe un an, se verifică în registrul public, iar consilierul are un certificat digital cu cod QR care duce la profilul lui. În iunie 2026 erau 1.681 de consilieri licențiați, dintre care 459 lucrau din afara Noii Zeelande — deci nu e o formalitate teoretică. Sunt scutiți, prin lege, avocații neozelandezi cu certificat de practică, angajații publici din Noua Zeelandă, diplomații, membrii parlamentului și cei care, aflați în afara țării, dau sfaturi doar despre vize de student. Restul au nevoie de licență.

Unde ne oprim noi este ușor de spus, pentru că legea însăși face separarea: definiția sfatului de imigrare exclude expres munca de secretariat, traducerea și interpretarea. Un birou de traduceri nu are nevoie de licență ca să traducă un dosar, dar nici nu poate să îți spună ce viză să ceri, ce puncte să revendici sau ce șanse ai. Cine face amândouă fără licență încalcă legea neozelandeză, oricât de bine ar suna oferta.

Înainte de a semna, cere numărul de licență și caută-l în registru. Un consilier licențiat are obligația să încheie cu tine un contract scris care spune ce servicii primești și cât costă, să îți spună șansele reale, nu doar pe cele bune, și să răspundă la plângeri printr-o procedură pe care ți-o poate arăta.

Surse oficiale: cine are nevoie de licență IAA, cine poate da sfaturi și statisticile anuale IAA.

Traducere, legalizare și apostilă: ce se cere și ce nu

Trei operațiuni diferite, pe care dosarele le amestecă des. Pe traducerea autorizată stau ștampila și semnătura traducătorului autorizat de Ministerul Justiției, împreună cu încheierea de traducere; pentru Noua Zeelandă, peste ele se adaugă declarația de certificare în engleză cerută de A13.5. Legalizarea notarială vine peste semnătură: notarul confirmă că semnătura e a traducătorului. Apostila nu are legătură nici cu textul, nici cu semnătura, ci cu actul public românesc, a cărui autenticitate e confirmată pentru a fi folosit în altă țară.

Immigration New Zealand nu cere nici legalizare, nici apostilă. Cere traducerea certificată lângă original, atât. Nici NZQA nu cere apostilă, dar cere verificarea documentelor direct la instituția emitentă, ceea ce înseamnă mai multă birocrație românească decât pare. Apostila apare la instituțiile care primesc actul: anumite universități, consulate, bănci, agenții de reglementare profesională. Întreabă acolo, înainte să plătești o operațiune care poate nu-ți trebuie.

Ambele țări au semnat Convenția de la Haga din 1961, deci documentele circulă între ele cu apostilă, fără legalizare consulară. Un certificat de stare civilă ori un cazier primesc apostila de la prefectură; un act notarial sau o traducere legalizată, de la Camera Notarilor Publici. În sens invers, Department of Internal Affairs din Noua Zeelandă pune apostilă numai pe documente neozeelandeze, la 37 de dolari — asupra actelor românești nu are ce verifica.

Dacă vrei, ne ocupăm noi și de apostilă. Dacă preferi să te duci personal, primești lista documentelor și ghișeul exact, ca operațiunea să nu fie plătită de două ori.

Surse oficiale: apostila și autentificarea la govt.nz și serviciul de traduceri al DIA.

Birouri din Noua Zeelandă sau traducători din România

Piața neozeelandeză facturează pe document, deși unele firme dau și tarif pe cuvânt. Un act de o pagină pornește de la 49 de dolari la NZ Translations, ajunge la 65 la Harry Clark și la 68 la Global Translations, unde livrarea standard e în 72 de ore, iar urgența de 24 de ore adaugă zece dolari. Serviciul de traduceri al Department of Internal Affairs ia 95 de dolari pentru un certificat emis în Noua Zeelandă. Diplomele se vând uneori ca set, cu foaia matricolă, la 220 de dolari; traducerile lungi se taxează la 17–26 de cenți pe cuvânt.

La cursul de referință din 20 noiembrie 2026, un dolar neozeelandez valorează 2,6789 lei, deci 68 de dolari înseamnă aproximativ 182 de lei pentru un singur act. La noi, tariful pentru un act tipizat e de 18 lei pe pagina fizică de act, iar actele scrise liber se numără la pagina de 2.000 de caractere, cu minimum o pagină pe document. Un dosar de 15–20 de pagini se rezolvă astfel cu câteva sute de lei, nu cu câteva mii.

Ambele variante sunt acceptate: A13.5 nu impune locul în care se traduce, ci felul în care arată traducerea. Diferența e de logistică: dacă ești deja în Noua Zeelandă și predai actele personal la NZQA sau la un consiliu profesional, un traducător local îți poate scuti un drum. Dacă dosarul pleacă din România, tot ce se încarcă în portal e un PDF, iar traducerea făcută aici ajunge în același loc. Spune-ne unde depui cererea, iar răspunsul vine în aceeași zi, ca documentul să nu fie tradus de două ori.

Ce facem noi și ce rămâne pe seama unui consilier licențiat

Traducem actele pentru Noua Zeelandă

Acte de identitate, stare civilă, studii și muncă, plus cazierul — toate în engleză, cu declarația de certificare din A13.5 pe fiecare.

Pregătim fișierele pentru NZQA și pentru INZ

Pentru NZQA, scanări color integrale, un fișier pe document și traducerea alături; pentru INZ, originalul lângă traducere și numele scrise identic în tot dosarul.

Legalizăm doar când se cere

Notarul pune confirmarea pe semnătura traducătorului: 61 lei pe document, 12 lei pentru fiecare exemplar în plus. Apostila se obține separat, de la instituția care o emite.

Nu dăm consultanță de imigrare

Nu completăm formulare, nu garantăm termene și nu ținem locul unui consilier licențiat de IAA. Ne oprim la documentele traduse.

Întrebări frecvente despre actele traduse pentru Noua Zeelandă

Trebuie legalizată la notar traducerea pentru Immigration New Zealand?

Nu. Instrucțiunea A13.5 cere șase lucruri — să nu fie făcută de solicitant, de o rudă sau de consilier, să fie însoțită de original, să fie plătită de solicitant, să fie certificată ca traducere corectă, să poarte ștampila sau semnătura traducătorului și, dacă există, să stea pe antetul firmei — iar notarul nu apare între ele. Legalizarea se face când o cere universitatea, banca, angajatorul ori o autoritate locală: 61 lei pentru un document, plus 12 lei pe fiecare exemplar suplimentar.

Pot traduce singur actele sau pot ruga o rudă care știe engleză?

Nu. A13.5 exclude explicit solicitantul, membrii familiei lui și consilierul care îl asistă, iar textul trebuie certificat de o persoană care cunoaște ambele limbi și are competență în traducere. O traducere semnată de un prieten poate trece la o verificare rapidă, dar cade la prima solicitare de clarificare, iar cererea se întoarce cu termenul deja consumat.

Pentru viza de vizitator am nevoie de traducere certificată?

Din 26 mai 2025, nu: documentele de sprijin ale unei cereri de vizitator se traduc, dar traducerea nu mai trebuie certificată. Trebuie însă să conțină, în engleză, numele complet, adresa, telefonul și studiile sau experiența celui care a tradus. Cazierul și certificatul medical fac excepție: rămân cu certificare, indiferent de tipul vizei.

Diploma mea trebuie tradusă și pentru NZQA?

Da, dacă nu se află pe lista calificărilor scutite de evaluare. Evaluarea costă 445 de dolari, iar pentru ea contează fiecare filă: diploma, foaia matricolă, suplimentul, toate scanate în culoare și traduse integral. NZQA nu evaluează experiența de muncă, deci scrisorile de la angajatori nu se trimit acolo, ci la Immigration New Zealand.

Cazierul meu e emis în ianuarie. Îl pot folosi la o cerere depusă în vară?

Nu. Cazierul trebuie să aibă sub șase luni la data depunerii, iar traducerea nu prelungește valabilitatea actului, oricât de recentă ar fi. Ordinea corectă e: scoți cazierul nou, îl traduci, apoi depui. La cererile de rezidență se adaugă cazierele din orice țară în care ai locuit 12 luni sau mai mult în ultimii 10 ani.

Cât costă traducerea unui dosar pentru Noua Zeelandă și în cât timp e gata?

Calculul pornește de la 18 lei pe pagină pentru actele tipizate și 30 lei pentru cele scrise liber; pagina înseamnă 2.000 de caractere cu spații. Majoritatea dosarelor pe care le primim au 12–30 de pagini și sunt gata în 2–4 zile lucrătoare. Regimul urgent, cu 50% în plus, aduce termenul la 24 de ore pentru volumele mici.

Traducerea făcută în România e acceptată de autoritățile din Noua Zeelandă?

Da. A13.5 nu impune ca traducerea să fie făcută în Noua Zeelandă și nici nu cere o acreditare locală, ci acceptă traduceri de la orice firmă privată sau oficială de traduceri. Noua Zeelandă nu are traducători jurați și nici registru de stat al traducătorilor; contează certificarea, ștampila și datele de contact de pe document.

Trimite actele și afli cât costă dosarul tău

O poză clară a fiecărei file e de ajuns ca să pornim. Răspundem în aceeași zi lucrătoare cu numărul de pagini, costul final și data la care documentele sunt gata; programul biroului e 9:00–18:00.

WhatsApp 0745.471.452 0762.639.167 Contact